Logica de calcul a supracadenței

Actualizat acum 28 zile

Modelul clasic

Înainte de a explica calculul supracadenței, trebuie mai întâi reamintită logica de calcul a timpilor pe un model clasic — care implică subcadență sau o pierdere de durată mai lungă.

La fiecare impuls colectat, sistemul califică drept normală durata teoretică de realizare a unei piese: acesta este timpul de ciclu teoretic, colorat în verde pe schemă.

Dacă se depășește durata așteptată de realizare a unei piese, excedentul este contabilizat ca o pierdere, colorată în roșu.

Calculul timpilor între două impulsuri într-un model clasic

Duratele în verde (timpul normal) și în roșu (pierderea detectată) sunt într-adevăr consumate între cele două impulsuri. Pentru a nu înregistra nicio pierdere, trebuie respectat cu strictețe timpul de ciclu de producție al unei piese.

Cazul supracadenței

În cazul detectării unei supracadențe, situația este inversată. Sistemul detectează o pierdere nu pentru că timpul de ciclu teoretic este depășit, ci, dimpotrivă, pentru că acesta nu a fost niciodată atins.

Atunci când un impuls este înregistrat de modul înainte de sfârșitul timpului de ciclu teoretic configurat pentru un anumit produs, tableta înregistrează o supracadență.

Impuls înregistrat înainte de sfârșitul timpului de ciclu teoretic

Detaliul supracadenței între impulsul 1 și impulsul 2

Pe schema de mai sus, este înregistrat un impuls 1, care indică începutul producției unui produs. Un impuls 2 apare înainte de sfârșitul timpului de ciclu teoretic, ceea ce declanșează o supracadență.

Această supracadență este atunci declarată automat sub tipul de pierdere pe care îl veți fi configurat pe platformă, în PerfTrak > Arbori de pierderi > Configurare.

Formula

(Durata dintre impulsul 1 și impulsul 2) − Timpul de ciclu teoretic = Durata pierderii afișate

Această formulă se aplică atât în cazul clasic al unei depășiri a timpului de ciclu, cât și în cazul invers, atunci când durata de producție este mai mică decât timpul de ciclu — cazul supracadențelor.

Exemplu. Pentru un produs cu un timp de ciclu de 10 secunde, cu un impuls 2 înregistrat la 8 secunde după impulsul 1:

8 − 10 = −2 secunde

Durata obținută este deci negativă, deoarece durata de producție este mai mică decât timpul de ciclu: mașina este mai rapidă decât normalul stabilit de timpul de ciclu teoretic.